Când ești într-o redacție, ai mereu nemulțumirea șefului. Ori ți se pare un securist pus acolo din motive neadiacente cu presa, ori ți se pare că nu e el boss-material. Nu-i așa, fiecare a avut măcar o dată impresia că are niște colegi idioți și că dacă ai fi în
Apropo de ce ne citea profa la unul din seminarii... (Sursa foto: http://thegeminibunny.blogspot.com/rsa foto: )
locul redactorului-șef, i-ai da afară sau nu ai mai murdări paginile ziarului/monitorului/minutele de emisie cu mizeriile lor. Enough about me now.
Ideea era că mi-am pornit mandatul de un semestru în fruntea redacției Cantinei noastre de știri cu un avânt revoluționar. Deadline-ul e deadline. Vreau calitate, nu materiale improvizate, ca sa respectăm termentul de predare. Nu public asta, nici asta și cu atât mai puțin asta, pentru că în Cantina asta nu se scuipă în mâncare.
Funny thing is, când te trezești cap limpede peste colegi, perspectiva se schimbă. Nu contează că materialul Ionelei nu are poze, îi pui tu. Nu contează că majoritatea redactorilor au uitat să pună tags și featured image și nici că mai toate titlurile sunt Cum să-uri. Nu mai e la fel de dramatic că nu ne-am ținut de dorințele inițiale – Marinela avea simpatica idee de a face o serie de interviuri cu profii – un fel de recit de vie, dar numai pe tinerețile lor. E ciudat și cât de îngăduitor ești cu greșelile de gramatică și de punctuație, pe care le corectezi din mers și fără nicio ridicare de sprâncene sesizabilă. Și o lăsăm și pe Cristiana în pace, care, nici a n-șpea zi după Scripturi tot n-a pus materialele. Lucrează fata și o așteptăm, că doar nu se prăbușește blogul dacă vine intempestiv cu articolele fix marți dimineața, înainte să rămână cu restanță.
Bref, acest redactor-șef părăsește Cantina mulțumit că, în mare, colectivul a respectat meniul, că a prezentat și urme de entuziasm și că am pus tastă de la tastă, pentru a lăsa în hăul Internetului un blog decent, simpatic și deștept (uț).
Mulțumiri,
Alina Matiș
Cantina 
Posted on April 16, 2011
0